[One-shot] Drama - Povestea unei mame

„” -Nu pot sa cred! Cu siguranta ca esti foarte fericita,iubito! Normal ca esti! Vai ,inca nu imi vine sa cred! ” ,imi spusese mama de indata ce intrase pe usa apartamentului meu,de la nici jumatate de ora ce i-am dat vestea la telefon: urma sa fie bunica ,iar eu mamica,desigur.

Sincer? Nici mie nu-mi vine sa cred.Dar dintr-un cu totul alt motiv.Nu ii impartaseam bucuria mamei mele.Chiar deloc. Urma sa ma ingras extrem de mult,sa arat ca o balena hidoasa,sa trec prin niste dureri insuportabile si sa scot din mine... un copil. Scarbos si... inacceptabil!

Aveam sa avortez,decisesem eu in timp ce priveam
dezgustata la testul de sarcina de pe masa,cat timp mama se agita in stanga si in dreapta prin fata mea,dand telefoane tuturor rudelor existente si inexistente -habar n-aveam ca am un unchi in Spania,pe nume Julio!.

-Mama,am spus,intrerupand o conversatie aprinsa intre ea si vecina ei,doamna Brown.Nu voi avea nici un copil.

-Ce cuvinte sunt astea,Jenny ,iubito?Cum sa nu ai copii?Uite,testul de sarcina e chiar aici,ce,nu stii sa-l citesti sau ce ti-a venit?Esti insarcinata,Jenny si-...

-Deocamdata.

Mama ma privi perplexa cateva clipe,apoi se intoarse la telefon adaugand un rapid „Te sunt eu mai tarziu.Pa” ,fiind constienta ca dna. Brown auzise ce spusesem.Ma privi din nou,de data aceasta furioasa.

-Sper ca nu ai de gand sa avortezi!

Wow,la asta chiar nu ma asteptam.Si-a dat seama,ptr prima data de cand m-am nascut,la ce ma gandesc eu cu adevarat.Ei bine,exista un inceput pentru toate... I-am intors privirea,spunand:

-Ba chiar asta voi face -voi avorta.Si stii de ce?Pentru ca nu imi doresc copii! Niciodata nu mi-am dorit!Am facut sex cu Raymond pentru ca mi-a placut ,nu pentru ca vroiam copii sau pentru ca-l iubeam sau alte porcarii de genul asta!Te-am vazut pe tine 24 de ani cum te comportai -sau incercai sa te comporti- ca o „mama” si,stii ceva?,ma dezgustai pur si simplu.Si nu vreau sa aduc pe lume un copil care sa-mi aminteasca de cat de mult nu m-ai iubit tu sau care sa ma faca pe mine insami sa ma port catusi de putin ca tine!!!

Am spus toate astea dintr-o singura suflare,fara sa ma opresc sa trag vreo gura de aer,si puteam vedea cum expresia plina de furie de pe chipul mamei mele se schimba treptat in una ranita,in dureri si chiar ...trista.Mi-am dorit o viata intreaga sa spun toate aceste cuvinte,si imi puteam imagina bucuria si satisfactia pe care o voi avea cand le voi rosti,dar acum mi-am amintit si ce m-a retinut pana acum de la a le spune mamei: chiar ea.O uram,dar nu-mi placea sa o vad ca sufera.Era ,totusi,mama mea...

-Mama ,stai,nu... nu am vrut sa spun asta,am inceput eu sa ma balbai.

Mai avea putin si izbucnea in plans.S-a asezat pe canapea si a incercat sa se calmeze cu cateva pastile ,apoi m-a privit din nou,cu aceeasi expresie,zicand:

-Am fost chiar o mama atat de groaznica?

-D-Nu!Adica... probabil...

-Jennipher -imi spunea numele intreg,asta nu era bine deloc- ,te-am iubit si am incercat sa iti ofer ce am crezut ca e cel mai bine pentru tine...

-Nu.Mi-ai oferit ce era mai bine pentru tine ,nu ce vroiam eu.Ceea ce tu nu ai avut,mi-ai oferit mie,dar nu te-ai gandit ca ce iti lipsea mie,eu nu-l vroiam ,nici macar o clipa nu ai gandit asta!

-Nu inteleg ce vrei sa spui!

-Uite ce e,mama... Cand imi faci cadouri scumpe,imi umpli camera de decoratiuni roz si imi dai mii si mii de animalute de plus ...Apreciez,dar nu asta vreau eu de la tine! Nu vreau sa ma inconjori de porcariile astea scumpe si de firma! Vreau,pur si simplu,ca inainte sa ma culc sa imi citesti o poveste...sau cand ma lovesc sa vii langa mine si sa imi zici ca „Totul va fi bine,va trece” ...sau sa imi dai cate un pupic cand ma intorc de la scoala! Sau sa nu pui femei necunoscute sa faca toate astea!!

Daca tot am inceput,macar sa duc treaba la bun sfarsit.Niciodata nu voi mai apuca ocazia sa deschid acest subiect,daca nu profit de momentul asta.

Mama ma privea uluita si,dupa cateva secunde in care m-a privit fix in ochi,a izbucnit in plans.Plangea.Era prima data cand o vedeam plangand,si o facea in urma unui discurs de-al meu -efect total invers pe care-l aveau discursurile mele- .M-am abtinut sa o linistesc,fiindca stiam ca asta ar insemna oarecum ca imi pare rau pentru ce am spus.Chiar imi parea rau,dar stiam foarte bine ca nu era vina mea!

Dupa un timp,s-a linistit si a reusit sa articuleze printre sughituri:

-Stiu.Intotdeauna am stiu.Dar ,nu aveam ce face.Daca nu munceam,nu ai fi avut toate acele lucruri!

-Dar eu nu vroiam „acele lucruri”!

Ne-am privit furioase -mai exact,eu eram furioasa,si ea doar... indurerata,as putea spune- ,dupa care am putut intr-un final sa vorbim calm:

-Nu vad ce legatura are cu avortul,spuse ea.

-Daca voi avea un copil,nu voi vrea ca el sa aiba o viata ca a mea.Va fi prea curd,mult prea curd,din partea mea... Si nu isi va trai copilaria cum trebuie.Si,acum,chiar nu pot sa nu ma concentrez pe munca deloc. Asta e unul dintre motive.

-Poti sa iti iei copilul cu tine,la munca.Multe profesoare fac asta.Poti sa-i angajezi o doica pana cand vei putea fi libera... Doar pana atunci.

-Nu.Vreau ca totul sa fie... normal. In plus,nici nu sunt pregatita pentru un copil. Nu mi-am facut planul asta de viitor cu nimeni,si nici nu-l voi... planifica prea curand.

-De ce?Un copil e o minune! Multe femei si-ar da viata pentru un copil!

-Nu si eu! Nu sunt pregatita! Nici nu am cum sa-l cresc calumea! Si intotdeauna imi va aminti de cum mi-as fi dorit eu sa imi fi trait viata!

O noua izbucnire in plans.Apoi se ridica usor de pe canapeaua pe care stateam amandoua pana acum,isi cere scuze -dar eram sigura ca isi cerea scuze doar pentru ca nu se stapanise si incepuse sa planga,atata tot- ,apoi pleaca cu geanta neagra din piele pe umar,lasand usa de la intrare deschisa.

Am ranit-o mai mult decat intentionam... Recunosc,nu sunt cea mai buna fiica din lume,si nici ea cea mai buna mama... Dar sunt sigura de pe-acum ca nici eu nu voi fi o mama buna.Pur si simplu nu e de mine.

Ar fi frumos ,asa este.Sa fii alaturi de copilul tau,sa va jucati impreuna... sa-l cresti. Si multe altele.Ar fi frumos.Dar eu nu voi putea sa fac toate aceste lucruri niciodata,si o stia si ea.Ma cunoastea mai bine de-atat incat sa nu fie deacord cu asta.

„Mama” ,e un cuvant atat de urat cand il spun eu.Dar ,daca l-ar spune ...copilul meu.Nu.Nu as face fata.Ar fi mai dureros decat atunci cand o spun eu.Uneori,trecutul face parte din nou cu o mai mare intensitate decat insusi prezentul... sau viitorul.

M-am gandit la toate astea in timp ce ma indreptam sa inchid usa apartamenutului,si la multe alte lucruri,rasucind pe toate partile ideea ca eu as putea fi mama.Dar,oricat si oricum as fi privit situatia ,tot nu imi puteam schimba hotararea: aveam sa avortez.

In noaptea aceea am visat ca strangeam in brate un bebelus ,un bebelus atat de frumos si atat de dragalas ...Ii cantam un cantec pe care il auzisem de atatea ori de la doicile mele ,cand eram mica.Eram sigura ca ,acum,el era bucuros ca eu eram cea care ii canta si nu altcineva. Puteam vedea zambetul inocent de pe buzele lui mici si rozalii ,si simteam cum inima imi tresarea la fiecare gangureala amuzanta pe care o scotea. Pana cand... in cele din urma,a adormit.Dar eu am continuat sa cant.Si cantam... si cantam ,si la un moment dat am inceput sa plang ...

Tot peisajul se transforma brusc intr-o drama,si am putut simti ca nu mai tineam in brate copilul ,ci doar paturica lui albastra,continuand sa cant printre lacrimi.
M-am trezit tot in acest fel -plangand.Plansesem in somn,imi puteam da si eu seama de acest lucru,dar nu mai facusem asa ceva de cand aveam 12 ani...

Pe cand imi faceam cafeaua,mi-am amintit ce se intamplase cand aveam 12 ani.Eu suferisem un accident de masina la 19 ani,si de atunci am avut amnezie.Tot ce tineam minte era faptul ca suferisem foarte mult in urma faptului ca mama mea nu era langa mine,in tinerete.E ciudat,dar da,asta era cea mai clara -si singura- amintire pe care o mai aveam de cand cu accidentul.Restul vietii mele mi-a fost povestit de cunoscuti...

Dar acum,mi-am amintit ceva si eram mai sigura ca niciodata ca era un lucru important din viata mea.
Pana la 12 ani ,plangeam in fiecare noapte dupa mama si aveam aproape zilnic cosmaruri pe tema asta.Dar apoi,intr-o noapte... am visat cu totul altceva.Da.Imi amintesc acum.Atunci am visat visul acesta,din noaptea trecuta.

Era acelasi,fara nici un fel de dubii.

Ceva din visul de aseara a facut o copila de 12 ani mai puternica atunci.Am reusit sa trec peste durere de atunci,intr-un fel sau altul.Dar inca nu imi aminteam ce anume m-a facut sa ma ridic din agonia in care traiam pe vremea aceea...

Mi-am baut cafeaua in liniste,simtind cum imi tremurau mainile din cauza emotiei.Astazi era programata avortia.Nu ii spusesem lui Raymond nimic ,si nici mamei.Stiam ca,daca as fi facut-o,ar fi incercat sa ma impiedice sa avortez ,iar acest lucru era inadmisibil.

M-am imbracat rapid cu ce am avut cel mai la indemana,fara sa ma uit macar in oglinda si am iesit pe usa,in continuare emotionata.

Ma aflu in sala de asteptare de 30 de minute.Doctorul ma va putea primi in curand... mi-a promis ca voi putea avorta chiar azi.

-Jennipher Michell ,se auz vocea asistentei chemandu-ma.Doctorul te poate primi acum.

In timp ce ma ridicam de pe scaun si ma indreptam spre cabinetul doctorului,continuam sa ma gandesc la visul de aseara.Am fost intrerupta de explicatiile domnului dr. ,de afisele cu nou-nascuti de pe pereti si... de tristetea ce se putea vedea din ochii lui,cu privire la decizia mea.

M-a condus in sala in care urma sa avortez... Nu eram chiar foarte atenta la toate lucrurile ce ma inconujurau.Ma gandeam numai la acel vis,ce parea ca se impunea restul gandurilor mele,dominandu-mi cu totul mintea,si oblingandu-ma sa ma concentrez pe el...

Chiar inainte ca operatia sa inceapa,cand mi se administra somniferul -sau cum ii mai spune- ,am realizat.Totul.Acum stiam.

La 12 ani ma oprisem din plans dupa mama mea pentru ca vazusem in visul acela ca urma sa fiu si eu mama... candva.Si ca ii puteam oferi copilului meu exact ceea ce nu mi s-a oferit mie -dragoste.Atunci am inteles si ce voise sa spuna mama: „am incercat sa iti ofer ce am crezut ca e cel mai bine pentru tine”.Ea nu a avut parte de toate acele lucruri ,si vroia ca eu sa am parte de ele.M-a iubit.Si si-a sacrificat timpul cu mine... pentru mine.

Lacrimi amare se ivira pe obrajii mei,in timp ce continuam sa realizez lucrurile,una dupa alta.

Prima data cand am avut visul ,la 12 ani,m-am vazut pe mine cu ...copilul meu. Daca as mai fi continuat sa plang dupa mama mea ,ar fi insemnat ca voi ramane in trecut si ca voi continua sa traiesc in agonia acelei vieti,renuntand sa mai incerc sa o inteleg pe mama mea... catusi de putin,macar.Am hotarat ca voi uita totul -noptile albe,doicile ,totul.Ca voi fi o fata mai buna,ca imi voi iubi mama si ...ca voi fi ,la randul meu,o mama buna.

Aveam un viitor,si aveam sa dau si un viitor altei fiinte.Am putut s-mi dau seama de acest lucru atunci.Dar acum,uite-ma aici ,dorindu-mi sa avortez.

Visul imi spusese asta.Daca voi avorta,ar fi insemnat sa nu mai pot avea copii niciodata si... voi regreta asta toata viata,si voi plange foarte mult timp.Visul aratase asta,aseara si in urma cu 12 ani deasemenea.

Am fugit din sala aceea,cu tipetele doctorilor si asistentelor in urma mea.Am fugit si din spital ,si am continuat sa fug,pana am ajuns in fata casei mamei mele.
Ea era acolo,in curte,asteptandu-ma.Ma privea cu ochii plini de tristete,dar zambea... M-am aruncat in bratele ei,plangand in hohote.

-Acum.Stiu.Si... Vreau.Copilul.Il vreau!

M-a strans tare in brate,incepand si ea sa planga odata cu mine,si am stat asa ore intregi...

Ma simteam atat de bine.Reusisem sa o inteleg,in sfarsit.Nu mai trebuia sa sufar.Acum stiam.Si ,cand se va naste copilul meu,sunt sigura ca voi stii si atunci ce sa fac.Sunt sigura.

Multumesc. Mama.

wow! cu adevarat impresionant si cat se poate de real.
merita citit, multumesc!